• Despre succesul copilului – atelier Oana Moraru

    14370219_907428499362526_293221121622093114_n

    Am aflat de Oana Moraru (consultant educațional și fondatoarea școlii Helikon, din Călărași) pe Facebook, anul trecut, când cineva dintre apropiații mei a distribuit un text scris de ea. Atunci mi-am zis: e tare de tot Oana. Știe ce vrea pentru copiii din școala ei, are o viziune curajoasă și realistă asupra educației și le zice bine. Eram pe aceeași lungime de undă, așa că am început să-i urmăresc postările, să văd ce face la Helikon și la atelierele din București.

    Miercuri, 21 septembrie, a vorbit despre succesul copiilor în cadrul evenimentului Ateliere cu mămici, organizat de Totul despre mame. Nu sunt mamă (deocamdată), însă am decis să particip și să mă informez din perspectiva celui care lucrează cu copiii și mi-am dorit foarte mult să o aud și să o văd pe Oana ”în carne și oase”. În plus, în viitorul nu foarte îndepărtat, am de gând să folosesc informațiile primite și în propria-mi ”ogradă”.

    Cum a fost? Frumos, instructiv, cald.

    La început, Oana ne-a povestit despre câteva experimente interesante (documentate din anumite studii sau experimente realizate chiar de ea) despre puterea intenției în procesul de învățare, despre experiențele de învățare (apropo, mi-a plăcut exemplul cu trambulina) și despre ceea ce îi face pe copii să greșească.

    A fost interesant când a cerut răspunsuri din sală, la întrebarea ”cum știi că ai un copil de succes?/ ce înseamnă succesul pentru copilul tău?”. De la răspunsuri generale – ”să fie bine”, până la răspunsuri de genul ”să fie independent”, „să aibă rezultate academice foarte bune”, ”să fie popular” și nu numai, aproape toate au intrat în categoria reușitelor exterioare. Însă Oana ne-a atras atenția că, de fapt, sunt 5 piloni ai succesului, iar pilonului acestuia – al reușitelor exterioare, i se adaugă următorii patru piloni: conectarea cu sinele, conectarea cu familia, conectarea cu societatea și conectarea cu misiunea mea, cu scopul meu.

    Am primit teme de casă – să căutăm prezentări sau scrieri ale unor pedagogi importanți precum Erik Eriksson, Bloom, Vyotsky, Ritchart. Uneori, datorită zgomotului de fond – se mai spărgea un balon, mai alergau câțiva copii pe lângă noi, mai plângea vreun bebeluș  sau alții se jucau în apropiere – era destul de dificil să te concentrezi la informațiile primite și să le procesezi, d-apăi să mai și notezi. Am încercat să fiu cât se poate de înțelegătoare, mai ales că știam că atelierul este destinat mămicilor, iar eu eram un fel de intrus în peisaj.

    Totuși, iată alte câteva subiecte/idei  abordate în prezentarea Oanei, pe care am reușit să le și notez:

    1. Despre succesul propriei identități (încredere, autonomie, inițiativă, eficiență…. integritate)
    2. Despre succesul ferestrelor de oportunitate (idee utilă mai ales celor cu bebeluși, pentru că pot pune în practică informațiile acumulate, în perioadele cele mai oportune):
    • vederea (0-6 luni)14390704_907428596029183_5577093763150045926_n
    • vocabularul (0-3 ani)
    • controlul emoțional (0-3 ani)
    • logică matematică (1-4 ani)
    • dezvoltarea motorie (prenatal – 8 ani)

    3. Despre tipurile de inteligență:

    • inteligența kinestezică
    • inteligența muzical – ritmică
    • inteligența logico – matematică
    • inteligența verbal – lingvistică
    • inteligența interpersonală
    • inteligența intrapersonală
    • inteligența vizual – spațială
    • inteligența naturalistică

    La subiectul acesta mi-am amintit de unele discuții pe care le mai am cu copiii în excursii sau la jocurile de cunoaștere și am zâmbit, pentru că mi-am confirmat că sunt, într-un fel, pe drumul cel bun. Uneori îmi mai povestesc copiii despre colegii ăia ”nesuferiți” de la școală, care nu sunt buni de nimic. La nicio materie. Și mai fac și figuri. Iar eu le povestesc că aveam în clasă colegi foarte buni la baschet, alții aveau viteză bună, alții desenau bine de tot sau băteau cu creioanele în bancă, în loc de percuție, într-un ritm perfect. De obicei, copilul reușește să găsească, într-un final, ceva la care sigur este bun colegul ”ăla”.

    Sau, la jocurile de cunoaștere, îi întreb la ce se pricep ei cel mai bine sau ceva ce le place să facă și sunt buni. Unii răspund imediat, alții au nevoie de mai mult timp de gândire și se simt oarecum nesiguri. Pe parcursul activității, am momente când le spun că am văzut cum au procedat și că mie mi se pare că ei sunt buni la X sau Y: ”ai fredonat corect cântecul ăsta de munte”, ”ce viteză ai avut în panta asta, cred că ești rapid ca o rachetă”, ”am observat că te împrietenești repede cu copiii, dar știi să te bucuri sau să fii mulțumit și când ești doar tu cu tine”, ”da, e un măcăleandru pe creanga aia, ce ochi de vultur ai”. De exemplu, la vânătorile de comori, în excursii sau la atelierele mai complexe, am posibilitatea să-i pun la lucru și să-i observ cum acționează/ cum gândesc/ cum se descurcă în diferite situații. La cei pe care-i văd mai des văd cum se dezvoltă, cum cresc și că au mai multă încredere în ei și în cei din jur. Iar asta nu poate decât să mă bucure și să mă facă să cred că, puțin de tot, am contribuit și eu la succesul copiilor mei de la club.

    La final, iată o listă cu cele 7 calități ale omului de succes, conform lui Tony Wagner:

    1. Gândirea critică și rezolvarea de probleme
    2. Colaborarea între indivizi și în rețea
    3. Agilitatea și adaptabilitatea
    4. Inițiativa și atitudinea antreprenorială
    5. Comunicare eficientă orală și în scris
    6. Accesarea și analiza informației
    7. Curiozitatea și imaginația

    Mulțumesc, Oana Moraru, pentru tot ce ne-ai învățat miercuri seară și mulțumesc, Totul despre mame, pentru că aduci oameni valoroși care să ofere timp, informații, suflet și curaj unor oameni ca mine. Apreciez.

    ___

    Credit foto: Oana M., Totul despre mame, FB.

     

     

     

Comments on Facebook